E deștept, dar leneș

O să încep prin a specifica că nu am internet, în momentul în care îți spun părerea despre primul lucru cerut, deci îmi cer scuze dacă încurc sau omit ceva. În primul rând eu găsesc o diferență între acei mici „golănași de cartier”, care parcă refuză a gândi deseori, în ceea ce fac, adica cei despre care ai scris în descriere și cei care sunt „echipați” cu vorba „e deștept, dar leneș” (sau brânză bună în burduf de câine), de apropiați. O să încerc să descriu puțin titlul în prima parte.

 Pentru categoria a doua este ușor de decis, am auzit chiar și eu vorba aceasta de atâtea ori, încât am început să o accept, ba chiar să „trăiesc” după ea. E foarte evident ca majoritatea dintre noi, dacă n-avem niște probleme serioase și nu ne lăsăm conduși de lene, am putea face foarte multe, mai ales dacă ne gândim la vorba care spune că succesul este 90% transpirație și 10% talent.
         Și acum o să încerc să vorbesc si despre descrierea făcută de tine. Fiecare copil are o altă poveste și putem privi din mai multe unghiuri.
Eu consider că mulți dintre ei ajung sa fie agresivi, hoți (golani) din cauza anturajului, dar cele mai multe ori și din cauza familiilor, din care fac parte (unde se bea, fumează,se înjură, și unde este agresiune verbală și fizică). De obicei in astfel de medii copii sunt traumatizați si ajung sa caute afecțiune si prieteni unde pot, si daca au norocul unora prind într-un cartier cu golani unde ajung cum spui tu. Eu cred ca mulți dintre ei nu vor sa ajunga asa, fura ca sa poata traii, mai ales daca sunt săraci, sunt agresivi pentru că așa sunt învățați să trăiască în mediul ăsta respingător, si din cauza rasismului.